Educă copiii prin exemplul propriu .....

10 pași ai unui Bun Părinte

·                   Cînd plîng ……..sărută-i.

·       Cînd  le e frică …..îmbrățișează-i.

·       Cînd întreabă …..răspunde-le.

·       Cînd îți povestesc ….ascultă-i.

·       Cînd sunt curioși ….lasă-i să exploreze.

·       Cînd le spui “te rog ” și     “mulțumesc ” …o vor  face și ei .

·       Cînd ai încredere în ei …..vor avea și ei .

·       Cînd greșesc ….explică- le calm.

·       Cînd ai nevoie de ei ….cere – le ajutorul.

·       Cînd Tu le dai un exemplu bun …vor avea pe cine imita cînd vor fi și ei părinți.

..Unde ești , Copilărie, cu pădurea ta cu tot?

Copiii merita ce e mai bun din lume!!!!!Traiasca copilaria!!!!!
http://draganesti.ucoz.com/video/vip/9/myvideo/1_iunie_2013_l_t_quot_v_alecsandri_quot_draganesti

Bumerangul vieții: Ce dai , aceea primești...

        Dascăle , fii soare  care emană căldură umană....
Sistemul de învățămînt este ca o cursă cu obstacole, profesia de pedagog o aleg numai cei cumpătați , binevoitori, răbdători și puternici . Cei care nu se opresc la primul  obstacol și se fac nevăzuți în beznă, dar  depun efort zilnic de a se ridica cînd cad , pășesc ferm spre culmile frumoase ale cunoașterii , iau frumos de mîini toți discipolii și îi îndrumă pe calea corectă a vieții. Să trăiți , colegi , și să faceți și în continuare lucruri mărețe și frumoase. 

Pe lîngă profesia dragă, îmi place mult să ajut și pe cei mai triști ca noi (în dar  cu un cărucior la o fetiță cu dizabilități motorii) . Iana  e o fetiță deosebit de bună la suflet...

                                 

                 Pentru a avea succese ,orice pedagog trebuie să   

       colaboreze strîns cu părinții elevilor săi.                                                                                                  

Nu învățăm copiii ce dorim , nu-i învățăm ce cunoaștem , dar îi învățăm ceea ce sîntem.

Să menținem făclia aprinsă în inimile elevilor și în sufletul propriu!

Vieru e Eternitatea..

                                             Vieru e Eternitatea
Jumătate de deceniu fără marele poet național Grigore Vieru. Poate a plecat prea devreme din lumea pămîntească, poate mai avea versuri în suflet și nu a dovedit să ni le lase drept moștenire...    
    ....Dar poate că acum este alături de mama Lui, cu capul rezemat pe umărul ei  blînd , îi recitește minunatele  versuri , "...Mamă , Tu ești  Patria mea....."  sau din multe altele consacrate anume ei.
    Cînd a fost întrebat El, dacă ar dori să mai trăiască viața încă o dată, a răspuns : "Aș vrea să mai trăiesc viața o dată , doar să o mai văd încă o dată pe mama....".Aceste gînduri , cuvinte mărețe provoacă lacrimi în ochii tuturor.

     

Ce e eternitatea, de mă veți întreba,

Nu voi putea descrie sau caracteriza.

Doar voi rosti cu drag , un singurel cuvînt, 

Un nume de poet de pe acest pămînt.

Cînd spun  Vieru, ochi-mi lăcrimează,

O văd pe mama ce lîngă prunci veghează, 

Mai văd o casă părintească , un izvor, 

O patrie , un codru , un răzor, 

Un plai natal , un cînt, un vers de dor, 

Un soare veșnic ce zîmbește după nor.

O lume-n treagă a- ncăput în poezia Lui.

El , marele Vieru , e bogăția neamului.

Poetul ne-a lăsat o torță- arzînd,

Păstrați-o, oameni, și n-o stingeți nicicînd!!!

Cea mai nobilă profesiune....

Meseria mea, PEDAGOGIA!!!

                                               Privim duios în depărtare

Și anii trec,se scurg,se risipesc

Dar noi rămînem tineri , ca mirare

Prin discipolii  ce cresc ,tot cresc….

Ne străduim să fim  actori cu mari succese

În filmul dragii vieți “Pedagogia”,

Noi dîrji, fără nevoi, fără regrete

Plantăm în toți elevii ,OMENIA.

Chiar zi de zi culegem roadele-nvățării

Nu numai toamna, cum fac  toți muncitorii de-obicei.

Ne întristăm cînd ne ciocnim de fruntea nepăsării,

Dar nu privim nicicînd-nicicînd noi înapoi.

Suntem creduli, dar toți cu mintea trează

Pășim frumos prin anii trecători.

Și an cu an, deceniu cu deceniu se pliază

Rămîn doar amintiri,cu-n sunet de viori.

Măreață e profesia aleasă,

Nu regretăm că am pornit pe acest drum.

Pentru că munca noastră e cea mai cuvioasă

Și nu se va uita nicicînd, nicicum.

Cristinoi Natalia,anul 2013, septembrie

Mici reflecții după o zi de muncă...

"Cei șapte ani de acasă prețuiesc mai mult , de cît cei  cinci de facultate.... " 
    Deseori ne confruntăm cu elevi hiperactivi  și cu un nivel scăzut de atenție , de motivație pentru învățare.  Noi , învățătorii , ne punem întrebările : De ce ? Cine  e vinovatul? , doar depunem efort maximal și zilnic.
    Elevul de azi nu mai citește cărți ca să se cultive , preferă să caute în internet orice informație de care are nevoie , unde imediat se umple monitorul cu zeci de fișiere cu noutățile căutate. Cei mai mulți dintre profesori consideră că interesul scăzut al elevilor față  de școală este cauzat de influența societății și de mijloacele de comunicare în masă la care elevii sînt expuși. O altă cauză o constituie nesupravegherea copiilor și neimplicarea familiei în educația copiilor , urmată de structura materiei școlare și apoi de lipsa motivației de învățare. Chiar dacă pedagogii  vor cu orice scop sau prin diferite metode să motiveze elevii spre învățare și spre o educație decentă , apoi unii părinți merg în contradictoriu fără să-și dea seama , de aceea rezultatele nu sînt cele așteptate de învățători, de aici și unele insuccese școlare ale elevilor.
   Pentru a avea elevi bine educați , ca mai apoi să devină cetățeni demni și responsabili , trebuie să avem o strînsă colaborare cu familiile elevilor și după necesitate să-i redirecționăm spre o cale mai corectă.